În fiecare noapte, ornitorincul mănâncă cel puţin jumătate de kilogram de mâncare. Atunci când nu poate vâna, ornitorincul trăieşte cu grăsimea depozitată în coada sa asemănătoare cu cea a castorului.
Ornitorincii pregătesc o vizuină pentru timpul de odihnă şi o altă vizuină pentru timpul de clocire a ouălor. Pentru împerechere, femela sapă o vizuină ce poate fi de 12 metri sau mai lungă.
Dumnezeu a pregătit-o să-şi apere vizuina împotriva inundaţiilor: ea îşi sapă prima parte a intrării în vizuină, iar acest tunel urcă foarte mult în sus.
În plus, femela construieşte câţiva pereţi de protecţie în vizuina ei, aşa încât duşmanii ei (câini, pisici, vulpi şi şerpi) cred că au ajuns în faţa unui drum închis. Ei se întorc şi renunţă la vânătoare.