Câţiva ani mai târziu, Hudson şi Maria locuiau cu copiii lor într-o casă mare şi frumoasă. Aici au venit să locuiască şi alţi misionari.

Mulţi oameni veneau la ei. Hudson le îngrijea rănile, dar le spunea şi vestea bună despre Isus, Salvatorul.

Din păcate, veniseră şi oameni, cărora nu le-a plăcut deloc acest lucru. Într-o noapte au venit pe furiş şi le-au dat foc.

Mulţi oameni au fost răniţi din cauza acesta, inclusiv Maria. Ea a avut nevoie de ajutor pentru a scăpa de flăcări.

Hudson şi familia lui aveau nevoie urgent de o nouă locuinţă.
Ei se rugau: „Dragă Doamne, Te rugăm să ne dai tot ce avem nevoie ca să trăim.“
Dumnezeu a auzit rugăciunea lor şi S-a îngrijit de ei.

Lunile şi anii foarte solicitanţi i-au luat toată puterea lui Hudson.
În cele din urmă, a ajuns total epuizat. În iulie 1860 a navigat spre Anglia împreună cu familia lui, pentru a se recupera.

Hudson se ruga zilnic pentru China:
„Doamne, foloseşte-mă aici în Anglia, ca să câştig CINCI noi misionari pentru China!“

Dumnezeu l-a ascultat!
Hudson şi prietenii lui au întemeiat o societate misionară.
Aceasta s-a numit „China-Misiune Internă”(China Inland Mission).

În scurt timp, OPT misionari noi au plecat spre China.

În mai 1866 Hudson s-a întors înapoi în China cu familia lui, împreună cu alţi 16 misionari ...
... curând după aceea au venit încă 70 de misionari,
... iar mai târziu încă 100 de misionari,

...şi în cele din urmă au fost 800 de misionari, care aparţineau societăţii „China-Misiune Internă”.

Hudson a murit în anul 1905.
Societatea misionară pe care a întemeiat-o există şi astăzi. Acum se numeşte „Comunitatea Misionară de peste mări” (ÜMG sau OFM International).